Pe scurt: Buna etichetă a artistului stradal se reduce la patru obiceiuri: păstrează distanța față de alți artiști, mută-te când ți s-a terminat timpul, cântă la un volum pe care strada îl poate suporta și ține libere ușile și trotuarele. Multe orașe scriu aceste obiceiuri în permisele sau în codurile lor voluntare, deci respectarea lor te ține și de partea bună a regulilor.
De ce contează eticheta la fel de mult ca regulile
În multe orașe nu există deloc permis, doar un cod de conduită. Glasgow, Manchester, Bath și Edinburgh funcționează toate așa. Codul este voluntar, dar plângerile aduc aplicarea lui, iar în Scoția poliția poate cere unui artist stradal să înceteze, iar echipamentul poate fi confiscat dacă cererea este ignorată.
Acolo unde există permise, eticheta este de obicei scrisă în condiții. Oricum, artiștii stradali care își păstrează locurile bune ani de zile sunt cei pe care negustorii, locuitorii și ceilalți artiști îi văd cu plăcere.
Cum împarți un loc cu alți artiști stradali
Majoritatea locurilor aglomerate funcționează pe principiul primul venit, primul servit. Modul politicos de a gestiona un loc ocupat este simplu:
- Așteaptă până când artistul termină o melodie, apoi întreabă când plănuiește să termine. Nu te instala lângă el și să începi.
- Stabiliți o oră de predare și respectați-o. Ghidul din Liverpool descrie exact asta: artiștii stradali stabilesc între ei orele de predare.
- Strânge repede când ți s-a terminat timpul, ca următorul artist să nu stea degeaba.
- Nu rezerva un loc cu o cutie goală sau cu o geantă în timp ce te duci după cafea.
Distanța dintre spectacole este și ea frecventă. Câteva exemple din regulile și codurile orașelor:
| Oraș | Distanța față de alți artiști stradali |
|---|---|
| Sydney | Cel puțin 100 m |
| Dublin și Cork | 50 m |
| Adelaide, Edinburgh, Glasgow, Manchester, Liverpool | 50 m |
| Auckland | 50 m între spectacolele cu sunet |
| Santa Monica Promenade, Las Vegas Fremont Street | 40 de picioare |
| Portland | Aproximativ un bloc (o recomandare a comunității) |
Dacă nu există o regulă scrisă, un test bun este dacă poți auzi celălalt spectacol din locul tău. Dacă poți, ești prea aproape.
Limite de timp și mutatul
A sta toată ziua pe cel mai bun loc este cea mai rapidă metodă de a-i enerva pe ceilalți artiști stradali și pe afacerile din apropiere. Multe orașe stabilesc o limită, iar diferența dintre ele este mare:
- Amsterdam: 30 de minute într-un loc, apoi te muți cu cel puțin 100 de metri.
- Londra (codul Westminster): seturi de cel mult 40 de minute, apoi o pauză de 20 de minute înainte de următorul spectacol.
- Adelaide: 45 de minute, și nu poți refolosi locația în aceeași zi.
- Vancouver, Edinburgh și Perth: în jur de o oră, apoi te muți.
- Manchester: 90 de minute, și nu te întorci în 24 de ore.
- Melbourne, Dublin și Glasgow: până la două ore (o oră pe Grafton Street din Dublin).
Acolo unde nu există regulă, o oră este o valoare implicită rezonabilă. Îți ține setul proaspăt și le dă și celorlalți artiști rândul lor. Verifică orașul tău pe harta mondială a artiștilor stradali înainte să pleci.
Volumul: cântă pentru stradă, nu pentru cartier
Zgomotul este cea mai frecventă plângere împotriva artiștilor stradali. Codurile orașelor descriu adesea limita în termeni pe care îi poți verifica singur:
- Codul din Glasgow spune că muzica nu trebuie să se audă la mai mult de 30 de metri.
- Sydney și Adelaide folosesc 50 de metri.
- Limita aplicabilă din Portland este să nu se audă clar la 100 de picioare sau mai mult.
- Bath cere ca sunetul să nu depășească zgomotul ambiental al străzii.
Îndepărtează-te 30 până la 50 de metri și ascultă în timp ce un prieten cântă, sau înregistrează de acolo pe telefon. Dacă auzi clar fiecare cuvânt, dai mai încet. Îndreaptă boxele spre public, nu spre ferestrele birourilor sau ale apartamentelor, și scade volumul și mai mult seara.
Magazine, uși și vecini
Afacerile din jurul tău decid dacă locul tău supraviețuiește. Câteva obiceiuri ajută:
- Nu te instala niciodată în fața unei vitrine, a unei uși, a unei ieșiri de urgență sau a unui bancomat. Dublin și Cork cer cel puțin 3 metri față de intrările afacerilor în orele de program, iar Santa Monica cere 10 picioare.
- Ține și publicul departe de uși. Un spectacol bun care blochează un magazin tot o problemă este.
- Prezintă-te proprietarului magazinului de lângă locul tău. Întreabă dacă volumul este în regulă și când sunt orele lui aglomerate.
- Dacă un comerciant îți cere să te muți, fă-o. În Wellington aceasta este o condiție a licenței când ești chiar în fața unui magazin.
- Nu folosi băncile, stâlpii sau mobilierul stradal ca parte din configurația ta. Codul din Manchester cere asta în mod special.
Variază setul
Oamenii care lucrează lângă un loc aud fiecare set pe care îl cânți. Să auzi aceleași cinci melodii în fiecare oră obosește, iar mai multe coduri o spun. Glasgow și Bath le cer artiștilor să evite repetarea aceluiași material, Liverpool sugerează cel puțin 30 de minute înainte de a repeta o melodie, iar Dublin și Cork cer un repertoriu suficient pentru a cânta cel puțin 30 de minute fără repetări.
O listă mai lungă de melodii aduce și mai mulți bani, pentru că obișnuiții și angajații care trec de două ori pe zi rămân interesați.
Cum ceri politicos bani
O cutie sau o pălărie pe jos este acceptată aproape peste tot. Să ceri activ bani oamenilor este altceva:
- Codurile din Bath, Glasgow și Manchester îți cer să nu soliciți, iar cel din Manchester îți cere și să nu folosești semne pentru a colecta activ bani.
- În ByWard Market din Ottawa, donațiile trebuie puse într-un recipient staționar și nu ai voie să umbli printre oameni ca să le colectezi.
- În City of London (Square Mile), artiștii stradali nu au voie deloc să colecteze bani.
Un semn discret lângă cutie care le spune oamenilor cum pot da bacșiș este de obicei în regulă, dar citește mai întâi codul local. Un scurt mulțumesc între melodii merge mai bine decât orice cerere de bani.
Bacșișuri fără numerar
Mai puțini oameni poartă numerar, iar mulți nu au monede la ei. Un semn cu cod QR lângă cutie le permite să dea bacșiș cu cardul, Apple Pay sau Google Pay fără să te oprească în mijlocul unei melodii. Cu TipIns, cel care dă bacșiș acoperă implicit comisioanele, deci tu primești bacșișul întreg, iar un singur cod poate împărți bacșișurile între membrii trupei. Poți face un semn cu generatorul de semne pentru bacșișuri.
Harta artiștilor stradali din lume: Regulile de permis pentru 131 orașe pe o singură hartă.
Întrebări frecvente
Poți cânta pe stradă lângă alt artist stradal?
Este lipsă de etichetă și adesea împotriva regulilor. Multe orașe cer 50 până la 100 de metri între spectacole, iar acolo unde nu există regulă, nu ar trebui să vă auziți unul pe celălalt.
Cât timp ar trebui să cânți într-un singur loc?
Respectă limita orașului tău, care variază de la 30 de minute în Amsterdam la două ore în locuri precum Melbourne și Dublin. Acolo unde nu există regulă, aproximativ o oră și apoi mutatul este o valoare implicită rezonabilă.
Ce faci dacă un proprietar de magazin îți cere să te muți?
Mută-te politicos, chiar dacă crezi că ești în reguli. În unele locuri, cum este Wellington, este o condiție a licenței, iar păstrarea afacerilor de partea ta protejează locul pentru toți artiștii stradali.
Este nepoliticos să le ceri oamenilor bacșiș când cânți pe stradă?
A te apropia de oameni sau a striga după bani este descurajat de multe coduri ale orașelor și interzis în unele locuri. O cutie deschisă și un semn sunt în general acceptate, dar verifică codul local.
Cât de tare este prea tare pentru cântat pe stradă?
Un test frecvent din codurile orașelor este distanța: dacă muzica ta se aude clar la 30 până la 50 de metri, probabil e prea tare. Unele orașe, cum sunt Melbourne și Dublin, stabilesc limite în decibeli.
Aplicația TipIns este disponibilă în această limbă. Unele linkuri duc către pagini în engleză.
App Store
Google Play